Instabilitatea sistemului educațional românesc: o problemă cronică
În ultimele trei decenii, sistemul educațional din România a fost marcat de o instabilitate alarmantă. Nicolae Noica, directorul Bibliotecii Academiei Române, a evidențiat o realitate îngrijorătoare: în 35 de ani, țara a avut 30 de miniștri ai Educației. Această fluctuație constantă a conducerii face imposibilă implementarea unor politici educaționale durabile.
Comparând situația actuală cu perioada 1881-1916, când doar 10 miniștri au gestionat educația, Noica subliniază lipsa de continuitate ca fiind principalul obstacol în calea progresului. Exemplele istorice, precum Tache Ionescu și Spiru Haret, demonstrează că stabilitatea și viziunea pe termen lung sunt esențiale pentru succesul învățământului.
Educația identitară, redusă la minimum
O altă problemă majoră semnalată de academician este reducerea orelor de istorie la o singură oră pe săptămână. Noica consideră această decizie inacceptabilă, având în vedere că istoria, alături de limba română și geografia, reprezintă pilonii identității naționale. El atrage atenția asupra efectelor pe termen lung ale acestei măsuri, care riscă să erodeze cunoașterea rădăcinilor culturale și istorice ale tinerilor.
În opinia sa, predarea istoriei ar trebui să urmeze o abordare cronologică, integrând epoci importante precum comunismul și Holocaustul în contextul general al istoriei românilor. Separarea acestor perioade ar fragmenta înțelegerea trecutului, ceea ce ar fi contraproductiv pentru formarea unei perspective coerente asupra istoriei naționale.
Nevoia de stabilitate și viziune pe termen lung
Noica subliniază că performanța instituțională este strâns legată de continuitate. Exemplul Bibliotecii Academiei Române, care din 1867 a avut doar 10 directori, ilustrează cum stabilitatea managerială poate contribui la succesul unei instituții. În contrast, schimbările frecvente din conducerea Ministerului Educației au împiedicat dezvoltarea unor politici coerente și eficiente.
Academicianul a făcut apel la o reevaluare a priorităților în educație, subliniind importanța cunoașterii rădăcinilor de familie și de neam. El consideră că mulți tineri nu mai cunosc detalii esențiale despre propria genealogie, ceea ce reflectă o alienare culturală tot mai accentuată.
Un sistem educațional în derivă
Criticile lui Nicolae Noica scot la lumină o serie de probleme structurale care afectează grav sistemul educațional românesc. Lipsa de continuitate în conducere, reducerea importanței disciplinelor identitare și absența unei viziuni pe termen lung sunt doar câteva dintre aspectele care necesită o atenție urgentă.
Într-un context în care educația ar trebui să fie un pilon al dezvoltării naționale, aceste deficiențe ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea României de a-și forma generațiile viitoare. Fără o schimbare fundamentală, riscul este ca sistemul să rămână blocat într-un cerc vicios al ineficienței și improvizației.
