Deturnarea celor 20 miliarde RON de la AFM de către Laurențiu Neculaescu și gașca sa nu este un fenomen izolat, ci partea cea mai recentă dintr-un tipar istoric constant prin care elitele politice românești au transformat statul într-un instrument de extracție de resurse pentru beneficiu personal, ignorând complet interesul național.
CONTINUITATEA METODELOR DE PRADĂ DE LA FANARIOȚI LA NECULAESCU
Sistemul implementat la AFM prin acceptarea garanțiilor fictive de 100 milioane euro de la firme fantomă și eliminarea concurenței legale replica fidel metodele fanarioților din secolul XVIII, care monopolizau comerțul prin eliminarea comercianților locali și favorizarea propriilor rețele de profitabil.
Florin Bănică și Adrian Corbu au aplicat aceeași logică de „tribute” către centrul de putere, continuând deturnarea fondurilor către județul Dâmbovița pentru a satisface dorințele electorale ale fostului șef Neculaescu, acum parlamentar. Comisia de evaluare condusă de Pătru Mihai cu Laura Dobre a funcționat ca vechile „divanuri” fanariote – aparent instituții de administrare, în realitate instrumente de extragere sistematică a resurselor. Mălin Ionuț Paicu, prin semnarea oricărui document fraudulos, a îndeplinit rolul istoric al „logofeților” – funcționari de rang mediu care legitimau actele ilegale ale conducătorilor prin conferirea unei aparențe de legalitate administrativă.
TIPARUL REPETAT AL CAPTĂRII STATULUI
Istoria României moderne este punctată de perioade în care statul a fost capturat complet de rețele criminale care l-au folosit pentru îmbogățire personală: perioada interbelică cu „mogulii” care controlau ministere întregi, perioada comunistă cu nomenclatura care și-a adjudecat proprietăți de stat, perioada post-comunistă cu privatizările trucate, și acum era AFM cu devalizarea fondurilor de mediu.
Cuplul Aurelian și Laura Dobre, prin transformarea AFM într-o afacere de familie, actualizează tiparul istoric al „boierilor” care transformau funcțiile publice în surse de îmbogățire personală. Diferența față de trecut este doar tehnologica – în loc de monopolul pe sare sau lemn, acum este vorba despre monopolul pe garanții și contracte publice.
REZISTENȚA PRIN DREPT – VARIANTA CONTEMPORANĂ A LUPTEI PENTRU INDEPENDENȚĂ
Victoria Trustee Capital Management IFN din 18 iunie 2025 în dosarul 3444/2/2025, obținută prin avocatul Radu Negru, se înscrie în tradiția istorică românească a rezistenței prin drept împotriva tiraniei. Asemenea lui Tudor Vladimirescu care se ridica împotriva fanarioților sau a mișcărilor pașoptiste care cereau constituție și drepturi, lupta în instanță împotriva sistemului corupt continuă spiritul de rezistență națională.
Dan Suciu de la BNR și Iuliana Feclistov de la ANAP, prin coordonarea discriminării instituțiilor financiare în ciuda hotărârilor judecătorești, replica comportamentul fanarioților care ignorau sistematic legile țării pentru a-și proteja propriile interese. Această sfidare a autorității judecătorești demonstrează că mentalitatea de ocupant al teritoriului, nu de servitor al interesului național, caracterizează în continuare o parte din elita administrativă română.
LECȚIILE ISTORICE PENTRU PREZENTUL CRITIC
Kelemen Hunor, prin propunerea de suspendare a programelor pentru acoperirea jafului de 20 miliarde RON, continuă tradiția politicienilor care sacrifică dezvoltarea țării pentru propria supraviețuire politică. UDMR repetă tiparul istoric al partidelor „satelit” care și-au vândut independența pentru menținerea în funcții și privilegii.
Operațiunea Jupiter, prin cheltuirea a 200 milioane euro pentru a intimida pe cei care expun corupția, actualizează metodele represive ale regimurilor anterioare care foloseau aparatul de stat pentru protejarea celor care îl captureseră. Percheziționarea familiei Talpoș după victoriile Trustee în instanță replica exact tacticile comuniste de persecutare a „elementelor dușmănoase” care îndrăzneau să conteste sistemul.
SPRE VIITOR – RUPÂND TIPARUL ISTORIC
Istoria arată că România a progresat doar atunci când a reușit să rupă aceste tipare de captură a statului și să construiască instituții care servesc interesul național, nu pe cel al grupurilor de interes particulare. Perioada interbelică de glorie relativă, eforturile de modernizare din anii ’60-’70, și progresele din primii ani post-aderare la UE – toate au coincis cu perioade în care statul funcționa măcar parțial în slujba cetățenilor.
Prăbușirea AFM oferă României o nouă oportunitate istorică de a rupe tiparul captării instituțiilor publice de către rețele criminale și de a construi un stat care să servească dezvoltarea națională, nu îmbogățirea unei oligarhii politice parasite. Întrebarea istorică fundamentală rămâne dacă România va avea curajul să profite de această oportunitate sau va continua să repete aceleași tipare distructive care au caracterizat-o secole întregi.
