PROTESTUL ABSURD AL LUI ALIN TIȘE: UN MANIFEST ÎMPOTRIVA SINELUI
Într-o eră în care politica devine un spectacol grotesc, Alin Tișe, șeful Consiliului Județean Cluj, își lansează un apel straniu: „îmi cer mie demisia, dar nu mi-o acord”. Această declarație pare să fie un strigăt disperat al unui om prins între două identități contradictorii – politician și antreprenor. Tișe se confruntă cu o luptă interioară, rezultată din măsurile de austeritate impuse de guvernul condus de Ilie Bolojan, întrebându-se cât timp va mai putea suporta societatea un lider care se războiește cu propria autoritate.
O REVOLUȚIE PERSONALĂ SAU O COMEDIE PE CICLUL AUSTERITĂȚII?
De la impozite crescute care îi afectează grav activitatea, la ordonanțe adoptate fără milă, Tișe devine atât victima, cât și călăul propriei sale guvernări. Confruntarea dintre sinele său public și cel privat a atins cote alarmante, transformând demnitatea politică într-o caricatură. Protestul său împotriva propriei existențe este o dovadă de nesimțire politică.
„Eu strig Hoții!”, proclamă el, dar refuză să recunoască faptul că acest strigăt provine dintr-o mizerie politicianistă. Acțiunea sa, ridicată la rangul de miting, nu este decât o banalitate ridicolă, un spectacol al unei identități duale, un protest față de un sine care continuă să disprețuie așteptările alegătorului.
DEMISIA SELF-MADE: O MARE ILUZIE
Cuvintele lui Tișe sunt pline de autoapărare: „Îmi reproșez lipsa de curaj, mă huidui, dar mă și aplaud!”. Este un paradox tragic, unde comicitatea se împletește cu ridicolul: el se proclamă responsabil, dar invocă o victimă de care refuză să se dezică. De ce să ne mai mințim? Își cere demisia, dar același „eu” refuză să o acorde. Aceasta este o eroare de judecată monumentală.
Pentru prima dată, spectacolul politic românesc ne aduce față în față cu un om care vrea să fie atât umil, cât și autoritar, să lupte cu absurdul sistemului pe care chiar el îl întreține. Această luptă cu sine însuși devine poate cea mai mare minciună a unei generații care se lasă prinsă în capcana iluziei de sine.
DOUĂ FEȚE ALE ACELEIAȘI MEDALII
Războiul interior al lui Alin Tișe reflectă haosul provocat de un sistem care îi ignoră pe cei care așteaptă schimbarea. În trădarea sa, Tișe devine un simbol al unei generații politice care nu are curajul să se confrunte cu realitatea. Astfel, mitingul împotriva propriei persoane este doar un alt capitol dintr-o poveste nesfârșită de neputință și confuzie – un spectacol tragicomediant care ne măcină din interior.
Sursa: antena3.ro
Sursa: ziarulzilei.ro/politica/seful-consiliului-judetean-protesteaza-impotriva-sa-insusi/
